Rene Guenon

0

martie 18, 2010 by pontifex

Rene Guenon s-a nascut la 15 noiembrie 1886, in Blois, intr-o familie catolica. Este un elev remarcabil, stralucind in matematici si filosofie, in colegiul din Blois. In 1904 soseste la Paris pentru a urma cursurile colegiului Rollin, sectia matematica, pe care-l paraseste dupa doi ani, din motive de sanatate.

Atras de la inceput de spiritualitatea ezoterica, el frecventeaza cercurile ocultiste (Papus), apoi pe cele martiniste, dar, dandu-si seama de caracterul pseudo-initiatic al acestora, Guenon le paraseste spre a patrunde in cercurile gnostice din jurul revistei La Gnose, unde publica primele sale articole (semnate Palingenius) incepand din 1909.

Toate aceste cercetari i-au servit, mai degraba, sa cunoasca in detaliu posibilitatile reale de initiere din acea perioada. Mult mai serioase si mai rodnice au fost legaturile cu Albert de Pouvourville (Matgioi) si Leon Champrenaud, primul avand o initiere taoista, iar al doilea, una islamica. Guenon cunoaste astfel, prin contact direct, traditiile chineza si musulmana, ca si pe cea hindusa, ai carei reprezentanti au ramas, insa, necunoscuti pentru lumea din afara.

Cunoscand deplin principalele cai initiatice, Rene Guenon primeste initiere islamica, in 1912, prin intermediul suedezului Gustav Ageli (Abdul Hadi), luand numele de Abdal Wahid Yahia. in acelasi an se casatoreste si se instaleaza la Paris, pana la razboiul din 1914.

Guenon mai publica o serie de articole in La France Antimasonique, semnate cu pseudonimul Sphinx si incepe o polemica acerba cu ocultistii care il atacau in Revue internationale des Societes Secretes. In perioada razboiului este profesor de filosofie la Paris, apoi in Algeria si la Blois.

In 1921, revenit la Paris, publica prima carte: Introduction Generale a l’Etude des Doctrines Hindoues, in care prezinta metafizica traditionala luata ca model doctrina hindusa. Urmeaza apoi, la intervale scurte, Le Theosophisme (1921) si L’Erreur Spirite (1923), in care denunta principalele devieri moderne ale traditiei, alaturi de ocultism.

Alte doua volume, Orient et Occident (1924), La Crise du Monde Moderne (1927), surprind antagonismul dintre Orient si Occident, ca si decaderea spirituala a ultimului. Ia legatura cu cercurile catolice si colaboreaza cu Louis Charbonneau Lassay, bun cunoscator al simbolismului crestin, si cu pr. F. Anizan, publicand  in revista Regnabit intre anii 1925-1927. De asemenea, incepand din 1928 va scrie la revista Voile d’Isis, care va deveni din 1936 purtatoarea sa de cuvant, sub numele Etudes Traditionnelles.

In acest timp, Genon continua sa publice o serie de volume urmarind prezentarea doctrinei perene si a simbolismului traditional. Apar astfel: L’Homme et son Devenir selon le Vedanta (1927), L’Esoterisme de Dante (1925), Le Roi du Monde (1927), Autorite Spirituelle et Pouvoir Temporel (1929), Saint Bernard (1929).

In 1928 Rene Guenon isi pierde sotia, Berthe Loury, iar neintelegerea si ostilitatea ocultistilor, ca si ambianta profana a Occidentului, il fac sa paraseasca Franta, stabilindu-se la Cairo din anul 1930, in apropierea universitatii Al Azhar. In 1934 se recasatoreste cu Fatma, cu care va avea patru copii, ultimul nascut la cateva luni dupa moartea sa.

Ducand o viata traditionala islamica, Guenon continua sa scrie in limba franceza si sa-si publice cartile in Franta, socotind ca misiunea sa era sa aduca mesajul traditiei primordiale Occidentului european. Acum apar carti de doctrina traditionala ca: Le Symbolisme de la Croix (1931), Les Etats multiples de l’Etre (1932), Le Metaphisique Orientale (1939).

Din aceasta perioada dateaza si corespondenta cu trei romani atrasi de spiritualite: Mihai Valsan , Marcel Avramescu si Vasile Lovinescu, ultimul publicand in Etudes Traditionnelle studiul La Dacie Hyperboreenne (sub pseudonimul Geticus). Printre relatiile importante pe care Guneon le are in acest timp, in afara colaboratorilor revistei citate, trebuie amintite cea cu indianologul emigrat in America, A. K. Coomaraswamy, cu alsacianul Frithjof Schuon si cu italianul Julius Evola.

Dupa razboi, Guenon publica La Regne de la Quantite et les Signes des Temps (1945),  La Grande Triade (1946), Aspercus sur l’Initiation (1946), Principes du Calcul infinitesimal (1946).

Viata sa se sfarseste la 7 ianuarie 1951, in ziua de Sf. Ion, al carui nume initiatic il purta – Yahia.

Dupa moarte lui, influenta sa nu va inceta sa creasca, aparand volume postume ale operei sale, prin intermediul lui Jean Reyor, Mihai Valsan si Roger Maridort: Initiatin et Realisation spirituelle, Apercus sur l’Esoterisme chretien, Symboles fondamentaux de la Science sacree, Etudes sur la Franc-Maconnerie et la Compagnonage, Etudes sur l’Hindouisme, Apercus sur l’Esoterisme islamique et le Taoism, Comptes rendus, Melanges. La opera aceasta atat de vasta, atingand toate marile teme ale doctrinei si simbolismului traditional, trebuie adaugata o imensa corespondenta.


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>