“Simbolul nu este altceva decat …”

0

ianuarie 11, 2016 by Teodoru Ghiondea

“[Citat din Schuon: "Simbolul nu este altceva decât Realitatea simbolizată în măsura în care aceasta se află limitată de o treaptă existenţială în care se incarnează" - din "Perspectives spirituelles et faits humains"]. În cazul acesta, “tot ce este trecător este simbol”. emai uşor să găseşti simbolismul lucrurilor exterioare ţie decât al celor interioare. Cauza este că lucrurile interioare fiind permanent agregate individualităţii noastre, au o falsăaparenţă de perpetuitate. Această perpetuitate pot să-mi permit să o fac să simbolizeze Eternitatea ? Da, cu condiţia să separ Eul de Sinea, cu procedee “jnanice” şi chiar de raţionament,şi după aceea să pot constata că aparenţele de perpetuitate erau numai o iluzie, o “falsă imputaţiune”. Ce pot simboliza , de ex. miopia, apăsarea mentală, ansamblul sistemului de intestine, depresiunile, etc? Sunt limitaţiuni cu o aparenţă de perpetuitate. Cum le pot pozitiva? Constatarea limitaţiunilor, a stărilor negative, este deja pozitivă când mărturiseşte Ilimitatul, Pozitivul, Suprema Libertate. Am însă impresia că mai poate simboliza şi altceva,şi nu dibuesc ce. Determinaţiunile negative ale Supremului? Miopia, da, foamea, da. Dar depresiunea şi torpoarea?mărturisesc plenitudinea şi spontaneitatea. Dar ca atare? Reflexul substanţial al Imutabilităţii? O stază a disoluţiunii lumilor?” – Vasile Lovinescu, “Însemnări iniţiatice”, 11 ianuarie, 1965.
Însemnarea respectivă aduce aminte de extraordinara formulare . “Cerurile şi Pământul nu mă pot cuprinde, dar inima credinciosului Meu mă cuprinde!”, spune Dumnezeu. căci, ce este/sunt lumea/lumile? “LIBER MUNDI”, Cartea Lumii este tot ceea ce este , ce are fiinţă şi provine din Fiinţă ca Manifestare universală, oglindire prin dezvoltarea posibilităţilor a “Exteriorului interiorităţii” AtotPosibilităţii universale! Toate lucrurile care o compun, care se cuprind în Manifestarea universală sunt “semne alelui Dumnezeu”, deci simboluri ale Realităţii realităţilor “discrete”. Prin cunoaştere [ procedee "jnanice"] , spune Maestrul, separăm,pentru a “detalia” sensul, a-l oferi lucidităţii, separăm, deci “Eul de Sinea” – aici lucrurile pot fi ceva mai complicate: Eul de Sinea sau Eul de Sinele? Deşi rezultatul este acelaşi : adevărul oferit lucidităţii, căile sunt, oarecum diferite. Cred însă că “operaţiunea” este aceasta: Eul, care este oglindirea “principiului de individuaţie” la nivel individual în forma psihicului, a sufletului, îşi recunoaşte poziţia “secundă”, de realitate devenită şi, implicit îşi cunoaşte izvorul, sursa, care este “principium individuaţionis” (“jivatma” – manifestarea particulară SINELUI – ATMA- în viaţă – jiva-); acesta produce “conştiinţa individuală” (“ahankara”). Dar,”cine cunoaşte “sinea”, cunoaşte “SINELE”,prin urmare, ceea ce se manifestă în interiorul meu este ceea ce se află, virtual, “în posibilitate şi tendinţă” în Atotposibilitate; atunci, ceea ce eu trăiesc în “valoare, în “cheie” negativă”, se află în Atotposibilitate ca “posibilităţi negative”; având în vedere că trebuie să ajung la AFIRMAŢIA SUPREMĂ – negaţia nefiind decât un aspect al acesteia, din raţiuni de indeterminare şi indefinitate, este imperios necesar să pozitivez. Cum ar putea depresiunea să simbolizeze, prin pozitivare, şi ce anume?Plenitudinea? Printr-o “imersiune” în “adâncul quasi-substanţial al Totului”? Iar torpoarea, prin “izolarea, separarea” de actul vital, de semnificaţiile individuale ale acestuia?
“O stază a disoluţiunii lumilor?” – Teribil! Deci “includem” prin stări negative, cel puţin prin unele, temeiul simbolic al lumilor care se dizolvă în “lipsa lor de temei propriu”, prin inconsistenţa, prin lipsa relaţiei esenţiale cu sursa lor – de aceea se şi foloseşte termenul tehnic de OGLINDIRE, căci este numai o reflectare, o imagine în Oglindă, aceasta “unind şi separând” întru BARZAKHUL SUPREM.
Printre stările stranii, deosebite, “memorabile (în sens platonician)” am putea număra şi “senzaţia (organică aproape) că moare o lume” , “că se scurg, în penumbra secţiunilor care separă, iluzoriu, succesiunile, lumi succesive, şi uneori chiar simultane”.
Dar oare ce vor fi la limită aceste stări, de “depresiune” şi de “torpoare”? …. Şi asta are vreo legătură cu “amintirea neantului”, care ne vizitează din când în când?
“Şi Dumnezeu este AtotŞtiutor, AtotPuternic!”

AMIN!


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>