“Starile crepusculare, limite intre perechi de opozitii…”

0

ianuarie 3, 2016 by Teodoru Ghiondea

“Stările crepusculare, limite între perechi de opoziţii, recte, de complementare. Privite din lumea noastră par o rezultantă a lor. În realitate, acest rezultat e masca, reflexul unei principialităţi, transcendente şi în exil în planul nostru. de aceea stările crepusculare, când sunt resimţite, trebuie considerate ca un adevărat cadou al zeilor; nu trebuie violate de nici un demers dialectic. Simpla concentrare le face să-şi arate toată generozitatea. Nu sunt o virtualitate, căci nu trebuie confundat inefabilul cu virtualul. chiar în realizările definitive , chiar când sunt “makamaturi” [nota bene: "staţiuni spirituale dobândite şi fixate ca atare pe calea iniţiatică prin tehnică spirituală"],tot crepusculare rămân.” - Vasile Lovinescu, “Însemnări iniţiatice”, 4 ianuarie 1965

Este o revenire la “barzakh”, la “istm”, la “interval”, la “Sandhya”; Aurora şi Asfinţitul nu sunt “inter-lumi, inter-realităţi etc. ci sunt chiar sursa opozitelor complementare; “Cuvântul este absenţa Tăcerii” şi nu invers, “Lumina este absenţa Tenebrelor (în sensul superior)” etc. Ele sunt Realităţi DE SINE, ÎN SINE, prin “indeterminarea lor, prin calitatea lor de matrice, cuprinzând în acelaşi timp ziua şi noaptea, înainte şi după etc. Este motivul pentru care am afirmat, în pofida părerii comune generalizate a istoricilor, că Balcanii nu sunt o răspântie, un inter-topos, ci o realitate geografică, culturală şi chiar cultuală în sine, de sine stătătoare – cine a analizat simbolismul din arta acestei zone a înţeles perfect similitudinea până la identitate între un covor ţărănesc turcesc din Anatolia şi o scoarţă oltenească! Cu alte cuvinte, Aurora nu este Asfinţit, în primul rând pentru că “precede ziua” şi nu noaptea, ca în cazul celălalt. Dar le desparte şi le uneşte!

“Erosul platonician ; aceeaşi tratare, nu e, ca la prima vedere o etapă între ceva ce a fost şi ceva ce nu e încă; e însuşi principiul, punctul simbolic echidistant între cei doi termeni.

Bineînţeles, ceea ce e mai sus reflectă ceea ce este mai jos. Ceea ce este Indistincţiune în Principiu, devine sfâşiere în Manifestare, o năzuinţă spre finalitate, reţinut fiind de samskarele locului pe care-l părăseşti.” - Vasile Lovinescu, “Însemnări iniţiatice”, 4 ianuarie 1965

Dumnezeu ne-a creat din iubire şi a creat din iubire; apariţia Evei (a Femininului principial din perspectiva Manifestării) din Adam (Omul Universal) este ca o naştere prin sacrificiu: a fost o sfâşiere a Androginului Primordial, care a devenit Adam al umanităţii şi care a “proiectat” prin “rana sa siderală, cerească”, a “secretat” elementul complementar; este un sacrificiu al unităţii. Altfel spus: “Indistincţiunea [posibilităţilor totale aflate în AdamQadmon] devine sfâşiere în Manifestare [născându-se dualitatea - calitatea esenţială a manifestării şi alumii noastre]“. Adam a fost o “stare crepusculară” înainte de apariţia Evei, şi a rămas să “gestioneze” stările inferioare de nostalgie şi cele superioare de melancolie, sub semnul UNITĂŢII PRIMARE; principiul comunal Zilei şi al Nopţii este Iubirea sfâşiată sacrificial. Constelaţiile sunt urmele paşilor Iubitei, adierile sonore ale universului sunt şoaptele de alinare şi mângâiere ale Eternului Feminin……. şi toată TAINA, inefabilul ei şi “lacrima Substanţei”!

Până şi relaţia intimă este, cum spune Platon în Sympozion, prin gura Diotimei din Mantineia, “un lucru sacru”, deoarece ţine de CUNOAŞTERE: “şi a intrat la ea şi a cunoscut-o!!!” (Vechiul Testament); adică s-au unit “ÎNTRU UNIMEA CEA FĂRĂ LIMITE ŞI CHIP”, sau “şi veţi fi un trup!”- formulă de ritual la Taina Cununiei – pentru marea majoritate enigmatică, dar cu un sens vădit interior şi spiritual! Unirea Zilei cu Noaptea – Aurora sau Asfinţitul (poate că în ultimul termen, după o interpretare “nirukta”, A- este privativ în sensul sacrificiului şi sfâşierii!) este o alternanţă ce ne aminteşte de Transcendent şi Contingent ….. nu suntem între ele, căci nu este posibil nefiind comună măsură între acestea, ci suntem, pardoxal, în “intensitatea şi conţinutul lor”!

A bon entendeur salut!


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>